Comportamentul la slujbă

Intrând în biserică nu uita că intri într-un locaş sfinţit, în casa lui Dumnezeu. Nu este, deci, de prisos: „Să ştii cum trebuie să petreci în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu…” (I Tim. 3, 15). În clipa când păşim peste pragul bisericii, să lăsăm afară toate gândurile, toate grijile lumeşti, toate simţirile pământeşti. În biserică se intră «cu credinţă, cu frica lui Dumnezeu şi cu bună evlavie».

Păşind  în sfântul locaş,  să fim astfel slobozi de povara grijilor de toate zilele: «Toată grija cea lumească  să o lepădăm»  şi  să ne aţintim gândul şi inima numai spre cer şi spre Dumnezeu: «Sus să avem inimile!», aşa cum ne îndeamnă preotul înainte de a începe marea rugăciune în timpul căreia se aduce Sfânta Jertfă. Păşeşte apoi uşor, spre a te închina mai întâi în faţa Sfintei Evanghelii şi a icoanei de pe tetrapod, care închipuie pe Hristos în mijlocul bisericii, apoi «în faţa iconostasului; dacă ai Învăţătura de credinţă creştină ortodoxă adus lumânări, aprinde-le în sfeşnice sau în faţa sfintelor icoane, iar dacă ai adus prescură, vin şi pomelnic, dă-le preotului prin uşa dinspre miazănoapte a altarului. Închină-te cu cuviinţă şi evlavie înaintea Sfintelor icoane, fără să stai prea mult îngenunchiat, mai ales în faţa icoanelor împărăteşti, pentru a îngădui şi altora să-şi facă rugăciunile lor şi pentru ca să nu împiedici pe preot în împlinirea slujbei.

Dacă însă  s-a început Sfânta Liturghie,  rămâi  să te închini la icoane după sfârşitul slujbei. Mergi după aceea în linişte şi te aşează la locul cuvenit: bărbaţii la dreapta, iar femeile la stânga. Ai grijă  să laşi la mijlocul bisericii loc de trecere pentru cei ce vor veni după tine si pentru sfinţiţii slujitori, când trebuie să cădească toată biserica. Ai grijă, de asemenea, că locul de sub policandrul cel mare  să  rămână gol, pentru ca preotul  să poată ieşi pe acolo cu Sfânta Evanghelie  şi cu Sfintele Daruri. Cuviincios este, iarăşi, ca stranele  să  rămână libere, la îndemâna celor mai în vârstă, mai neputincioşi şi mai osteniţi decât tine, pentru ca aceştia  să poată se dea jos în anumite momente ale slujbei. Nu umbla şi nu te mişca  fără rost în biserică, ci  rămâi în linişte la locul pe care ţi  l-ai ales dintru început, pentru a  păstra liniştea şi buna rânduială ce trebuie  să domnească în casa Domnului,  căci „Dumnezeu nu e al neorânduielii, ci al  păcii” (I Cor. 14, 33).

Păstrează tot timpul în ţinuta şi înfăţişarea ta trupească cuviinţa şi evlavia pe care trebuie să le avem în faţa Împăratului tuturor. Nu sta tolănit sau alene în strană, ci drept, în picioare: «Să stăm bine, să stăm cu frică şi  să luăm aminte Sfânta Jertfă cu pace  să o aducem!» Nu vorbi şi nu râde, nu scuipa şi nu-ţi roti ochii împrejur, ca să vezi cine a mai intrat sau cine iese, sau ce face vecinul tău, şi urmăreşte cu  băgare de seamă rânduiala slujbei, luând parte la cântările Sfintei Liturghii, bine ştiind şi încredinţat fiind ca toate cele ce se  săvârşesc în timpul Sfintei Liturghii se fac pentru noi toţi, slujitori şi credincioşi laolaltă. Ascultă mai ales cu multă luare aminte cele ce se citesc la Apostol şi Evanghelie, ca şi cum ai asculta pe Domnul însuşi sau pe Sfinţii  Săi Apostoli; fii, de asemenea, atent la predica rostită de preot,  căci el nu vorbeşte în numele lui, ci al lui Dumnezeu.

Luarea aminte, cuviinţa  şi credinţa noastră trebuie să sporească pe  măsură ce ne apropiem de inima Sfintei Liturghii, adică de clipa Sfinţirii Darurilor. Închina-te, adică  fă-ţi semnul crucii  şi pleacă-ţi genunchii la timpul cuvenit, adică: în timpul cântării «Pre Tine Te lăudăm», când se sfinţesc darurile, la Axion, când preotul mijloceşte pentru noi.

Sursa:
Învăţătura de credinţă Creştin-Ortodoxă